Am intrat în camera mică: un pat simplu, o comodă veche și o fereastră care dă spre curtea interioară — exact descrierea făcută de mine. În acea tăcere încărcată s-a simțit un amestec de protecție și revoltă. Eu știam de ce făcusem acele schimbări: nu fusese doar organizare, ci o alegere de a păstra pentru mine un colț de liniște, chiar dacă asta însemna să împart casa cu toată familia.
În interiorul meu, liniștea pe care o căutasem părea acum altfel: nu mai era doar absența zgomotului, ci un spațiu negociat, împărțit și chiar contestat. La malul mării, planurile mele de odihnă s-au intersectat cu așteptările celorlalți — iar telefonul acela a fost doar începutul unei convorbiri mult mai lungi și mai complicate.
O resto si pe aver rig
