Ea m-a îmbrățișat strâns.
Ca atunci când era mică.
În seara aceea am vorbit până târziu. Despre Mihai. Despre mama ei. Despre lucrurile frumoase, nu doar despre tragedie. Am scos albumele vechi din dulap. Am râs printre lacrimi uitându-ne la pozele de la mare, la grătarele din curte și la diminețile de Crăciun când casa era plină de gălăgie.
Și pentru prima dată în douăzeci de ani, am simțit că durerea nu ne mai ținea captivi.
Adevărul fusese cumplit.
Dar ne eliberase. Iar afară, în liniștea unei nopți reci de iarnă, ningea din nou. Numai că de data asta, niciunul dintre noi nu se mai temea de furtună.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
O resto si pe aver rig
