Anii care au urmat au fost marcaţi de rutina grijii: lecţii, mesele în familie, spectacole şcolare la care el îşi ascundea lacrimile şi nopţi nedormite. Fata — cunoscută în familie drept Emily — a crescut serioasă, responsabilă şi cu o înclinaţie spre enigme şi poveşti poliţiste. A învăţat bine, a plecat la facultate şi s‑a întors adultă cu dorinţa de a fi independentă. Între ei se refăcuse un ritm: cineva care privea spre trecut cu prudenţă şi cineva care se străduia să nu întrebă prea mult.
Cu toate acestea, în ajunul unei aniversări dureroase, comportamentul ei s‑a schimbat. A început să pună întrebări pe care el le ocolise întotdeauna: orele plecării în noaptea accidentului, dacă mai erau alte vehicule pe drum, dacă poliţia venise ulterior cu alte întrebări. Această curiozitate îl neliniştea — nu se aşteptase ca rănile de acolo să fie iarăşi dezgropate.
O resto si pe aver rig
