Starea obiectelor — netede, ovale, aproape fragile — m-a făcut să mă gândesc că fuseseră dispuse intenționat sau că aparțineau unor creaturi mici, ceea ce a crescut starea de neliniște. Am ales să documentez totul cu atenție, păstrând fotografiile și observând poziția inițială, astfel încât, în cazul în care ar fi fost nevoie, să pot arăta exact cum arătau la descoperire.
Pe parcursul serii, am refuzat impulsul de a muta sau curăța imediat locul. Decizia a fost una conștientă: mi-am dorit să nu pierd informații potențial relevante care ar fi putut dispărea prin acțiuni pripite. Lumina ambientală slabă și oboseala m-au determinat să amân o analiză mai profundă până a doua zi, când voi fi odihnit și mai capabil să evaluez cu atenție.
O resto si pe aver rig
