Am decis să nu le ating — precauția era mai utilă decât curiozitatea în acel moment. Am scos telefonul și le-am fotografiat din apropiere, sperând că lentila digitală va descifra ceea ce ochii mei nu puteau. Imaginile au adus o claritate ceva mai mare: obiectele erau perfect ovale, cu o textură fină, aproape cretoasă. Totuși, misterul nu dispăruse; dimensiunea lor și modul în care erau așezate ridicau întrebări suplimentare.
Analiză și reacții imediate
Am urmărit trei direcții de acțiune: observare atentă, documentare și, dacă era necesar, solicitarea de ajutor. Mai întâi am fotografiat din mai multe unghiuri, apoi am pus în mișcare o verificare vizuală a camerei pentru a vedea dacă existau urme adiționale — de exemplu, pete, urme de noroi sau alte obiecte care ar fi sugerat o cauză exterioară. Nu am găsit nimic imediat evident în jurul lor. Apoi am comparat mental posibile ipoteze: resturi de la o plantă care se uscase, un cuib de insecte rar, murdărie adusă din exterior sau chiar obiecte căzute dintr-un ambalaj.
O resto si pe aver rig
