Producția crescută de acid uric poate apărea și când rata de distrugere a celulelor este mare (de exemplu, în unele forme de cancer sau în timpul unor terapii oncologice), ceea ce duce la eliberarea masivă a purinelor și, implicit, la creșterea uricemiei.
Există și situații inverse: hipouricemia (nivel scăzut) poate fi un indiciu de afecțiuni hepatice sau renale ori de sindrom Fanconi. Evaluarea medicală clarifică de ce valorile ies din intervalul de referință.
Valorile de referință ale acidului uric (mg/dl): femei 2,4–6,0; bărbați 3,4–7,0; copii 2,0–5,5. Interpretarea se face în context clinic și poate varia ușor în funcție de laborator.
Când și de ce se măsoară uricemia
Testarea este recomandată când apar dureri și tumefacții articulare sugestive pentru gută, la pacienții care urmează sau urmează să înceapă chimioterapie/radioterapie, pentru a monitoriza funcția renală după traumatisme sau în suspiciunea de litiază urinară. De asemenea, analiza ajută la diagnosticul bolilor renale și la urmărirea celor cu antecedente de gută sau pietre la rinichi.
Cum se recoltează: se aplică un garou pe braț pentru a evidenția vena, zona este curățată cu alcool, iar sângele este recoltat într-un tub special prin puncție venoasă. După retragerea acului, se comprimă zona cu tifon și se poate aplica un bandaj scurt timp.
O resto si pe aver rig
