A doua piesă este controlul biologic al dăunătorilor. Afidele sunt problema clasică la castraveți. Nu apar din senin, dar se înmulțesc rapid când nu au prădători. Mărarul schimbă balanța. Nu alungă direct afidele, ci atrage insectele care le consumă. Buburuze, sirfide, viespi parazite. Odată instalate, acestea țin populațiile sub control fără intervenții. Important este momentul. Mărarul trebuie să fie prezent din timp, nu adăugat după ce problema a apărut.
Crăițele merg pe alt mecanism. Nu se văd imediat la suprafață, dar lucrează în sol. Emit substanțe care reduc populațiile de nematozi și limitează anumite forme de putregai radicular. Într-un strat unde castravetele stă mai multe săptămâni, acest efect devine vizibil prin rădăcini mai sănătoase și plante mai stabile.
Usturoiul și ceapa completează partea de protecție. Nu fac minuni, dar creează un mediu mai puțin atractiv pentru o parte dintre insecte și contribuie la reducerea presiunii fungice la nivelul solului. Se plantează dispersat, nu în bloc, astfel încât mirosul să fie prezent pe toată suprafața.
O resto si pe aver rig
