„Domnule Radu, cred că putem discuta…”
„Nu mai avem ce.”
Victor îl țintui cu privirea, ferm, fără urmă de ezitare.
„Ai confundat bunătatea fiicei mele cu slăbiciunea.”
Elena oftă încet. Pentru prima oară după multă vreme, pe chipul ei se vedea o liniște adevărată.
Andrei se apropie de ea, cuprins de o disperare stinsă.
„Elena… eu nu știam…”
Ea ridică ușor mâna, oprindu-l înainte să mai spună ceva.
„Exact. Nu știai nimic despre mine.”
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
