— Dacă-i cea la care mă gândesc, seamănă cu Leontina lui Moș Damian… A murit acum douăzeci de ani. Se zicea că ascunsese bijuteriile familiei în timpul războiului și nimeni nu le-a mai găsit…
Rareș s-a întors acasă cu inima bătându-i puternic. Într-un borcan de dulceață uitat și cumpărat din milă, descoperise nu doar o comoară, ci și un mister vechi de generații.
În mintea lui răsuna însă doar glasul blând al bătrânei:
„Dacă nu le vând, le bea fiul meu pe toate…”
Se putea ca inelul și celelalte bijuterii să nu fi fost ascunse întâmplător. Poate fuseseră așezate cu intenție, pentru a fi descoperite doar de cineva cu suflet bun.
O resto si pe aver rig
