Andreea a încremenit pentru câteva clipe.
Privirea i-a urmărit, neclintită, mașina de poliție care se îndepărta pe drumul pustiu. Vântul rostogolea praful peste câmpurile arse, iar căldura făcea orizontul să vibreze.
Apoi și-a scos încet telefonul din geantă.
Mâinile îi erau calme.
Prea calme.
A atins un singur nume din agendă.
—Da, doamnă comandant —vocea de la capătul firului a venit prompt, tăioasă.
—Activează protocolul intern. Acum. Vreau localizarea agentului de pe autospeciala MAI 54231 și echipa de control în teren în mai puțin de douăzeci de minute.
La celălalt capăt s-a lăsat o tăcere scurtă.
—S-a înțeles, doamnă chestor.
Andreea a închis. S-a rezemat de caroserie și a inspirat adânc.
Cu două zile în urmă fusese numită oficial comandant regional în Direcția Generală de Control Intern. Venise incognito din București pentru o serie de verificări privind abuzurile din mai multe secții rurale. Nimeni din județ nu știa cum arată.
O resto si pe aver rig
