N-am apucat să-i răspund.
Matei a deschis ochii.
S-a uitat fix la mine, fără să plângă, cu expresia aceea pe care o au copiii când urmează să spună ceva ce îi sperie.
M-a tras ușor de mânecă cu degetele încă reci.
Advertisements
Și foarte încet, ca atunci când îmi spune un secret, mi-a șoptit:
— Mătușă… tata m-a lăsat afară pentru că am găsit telefonul lui.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
— Ce telefon?
Matei a înghițit în sec.
— Pe cel pe care nu trebuia să-l găsesc.
O resto si pe aver rig
