Sunt livrator de mâncare și, într-o zi în care simțeam că nu mai am nicio ieșire, am găsit o brățară de aur într-o pungă.
Nu era o bijuterie obișnuită, dintre acelea pe care le vezi la orice magazin. Era grea, fin lucrată, cu pietre mici prinse discret, și se vedea din primul moment că valora mai mult decât tot ce avusesem eu vreodată.
În acea zi, fiul meu, Matei, era bolnav. Tusea de câteva zile, avea febră și respira greu. Doctorul îi prescrisese medicamente, dar eu nu mai aveam bani.
Îmi calculasem de dimineață fiecare leu, apoi mi-am dat seama că nu îmi ajungeau nici pentru chirie, nici pentru tratament. Eram prins între două frici: să nu rămânem fără casă și să nu îmi văd copilul chinuindu-se.
O resto si pe aver rig
