Nora a murit la naștere, iar sicriul nu putea fi ridicat. Aceasta este fraza care deschide o poveste încărcată de durere și întrebări, așa cum apare în titlul original.
Ziua în care trupul tinerei a fost pus în sicriu a adunat în jurul lui o liniște apăsătoare. Familiile s-au strâns, privirile erau pierdute, gesturile încercau s-o cuprindă pe mama îndoliată; toți simțeau greutatea momentului. Sicriul, însă, a refuzat să fie ridicat, ca și cum o tăcere materializată ar fi cerut să nu fie tulburată.
În mijlocul acelei tăceri, soacra a ridicat o cerere simplă, dar puternică: să fie deschis sicriul. Vocea ei, frântă de durere, a adus în prim-plan o dorință care sfida chiar și rânduielile ceremoniei. Cererea a venit dintr-un loc de neînțeles pentru mulți dintre cei de față, și pentru un moment întreaga adunare a privit-o în cumpănă.
O resto si pe aver rig
