În fundul genții se afla un teanc gros de plicuri, apăsat, ca o greutate pe care nu știam încă de ce o port.
Fiecare era etichetat cu grijă, cu o atenție care îți spunea că nimic nu fusese lăsat la voia întâmplării.
Nume.
Date.
Sume.
Am desfăcut unul, cu mișcări lente, ca și cum hârtia s-ar fi putut rupe la cea mai mică ezitare.
Înăuntru era o copie după o chitanță bancară, cu cifre înșirate ordonat, reci și clare.
Alt plic conținea o rețetă medicală, cu nume de medicamente pe care abia le puteam pronunța.
În următorul am găsit o scrisoare scrisă de mână, cu litere îngrămădite și grăbite, ca și cum autorul ar fi avut de spus prea mult în prea puțin spațiu.
O resto si pe aver rig
