Tăcerea s-a lăsat peste salon ca un văl greu. Nimeni nu mai îndrăznea să spună nimic.
Doamna Margareta și-a îndreptat spatele, afișând un zâmbet rigid, și a făcut un pas înainte.
— Probabil vorbiți despre… nora mea. Este obosită. Se retrăsese să se odihnească.
Alexandru Valmonte a privit-o îndelung. O secundă prea mult. Destul cât să-i înghețe sângele în vine.
O resto si pe aver rig
