Distribuie: Facebook Instagram WhatsApp
Nu mai eram femeia care își cere iertare, care explică la nesfârșit sau îndulcește lucrurile doar ca să nu supere pe nimeni.
Andrei, am rostit încet, stai jos.
Amândoi m-au privit uimiți. Ioana și-a încrucișat brațele, în timp ce Andrei a rămas încordat, cu nervii la vedere.
Te sprijin de ani întregi. Când a fost avansul pentru apartament, am rupt din economii. La mașină, am tăcut și am trecut peste. Când nu v-ați încadrat la vacanță, ați completat din banii mei. Nu spuneam nimic. Doar făceam.
Dar tu ești mama mea!, a izbucnit el. Asta fac mamele!
Nu, am răspuns fără să ridic tonul. Mamele cresc copii. Nu îi întrețin la nesfârșit.
S-a lăsat o liniște grea. Se auzea doar ceasul din bucătărie, ticăind răbdător.
Știi ce n-am avut eu niciodată?, am continuat după o clipă. O haină nouă purtată fără vinovăție. O vacanță. Ziua în care pot spune: și eu contez.
Ioana a oftat, strângându-și palmele.
O resto si pe aver rig
