Femeia a venit încet pe drumul îngust, împingând un cărucior care scârțâia la fiecare pas. Se oprea din când în când, ca și cum nu găsea curajul să ducă vestea până la capăt. Grigore o privea fără să clipească, iar fiecare secundă i se părea mai grea decât cea dinainte.
— Nastasia… nu mai e aici, a spus ea într-un final, evitându-i privirea. A plecat după ce a născut.
Lumea lui Grigore s-a prăbușit fără zgomot. A rămas nemișcat, de parcă picioarele nu-l mai ascultau, dar femeia l-a prins repede de braț ca să nu cadă.
— Copilul… unde e copilul? a întrebat el, cu vocea ruptă.
Advertisements
Femeia a tras ușor păturica din cărucior. Sub ea dormea un băiețel mic, cu fața liniștită și ochi albaștri, aproape identici cu ai lui.
— L-a lăsat la mine… a spus că revine după ce își găsește un rost. Dar n-a mai apărut de trei luni.
O resto si pe aver rig
