La fructe cât nuca: tătăneasă sau formulă cu potasiu ridicat.
La început de coacere: cenușă slabă la rădăcină sau sulfat de potasiu, dar fără exces.
Pe tot sezonul: frunze de jos eliminate treptat, udare la bază, aerisire, mulci, tratamente preventive doar când vremea favorizează boala.
Cenușa, drojdia și laptele au locul lor în cultura de roșii, dar nu fac aceeași treabă. Cenușa aduce potasiu și ridică pH-ul. Drojdia stimulează solul, dar nu hrănește complet planta. Laptele poate ajuta preventiv contra făinării, dar nu vindecă mana. Urzica ajută la creștere, tătăneasa la fructificare, compostul ține solul viu, iar cojile de ou lucrează lent, nu de azi pe mâine.
Roșiile bune nu ies dintr-o rețetă secretă. Ies dintr-un program. Hrănire potrivită la momentul potrivit, apă constantă, frunze aerisite și intervenție rapidă când apare boala. Restul sunt povești frumoase de grădină, bune doar până vine prima săptămână cu ploi și căldură.
O resto si pe aver rig
