Retragerea socială şi comunicarea redusă
Mulţi se izolează, vorbesc mai puţin sau preferă liniştea. În acest context, prezenţa calmă şi vorbele simple, spuse cu voce blândă, sunt mai utile decât discuţiile lungi. Chiar şi tăcerea împărtăşită transmite sprijin.
Halucinaţii sau vedere/auz de persoane dragi
Este frecvent ca pacienţii să raporteze sau să pară că văd persoane care nu sunt prezente. În loc să contrazicem, e util să validăm emoţia: „Pari să îi simţi aproape”. Reacţia empatică reduce anxietatea şi respectă experienţa subiectivă.
Reacţii emoţionale intense
Frica, liniştea, acceptarea sau agitaţia pot surveni. Comunicarea deschisă, prezenţa familiei şi, când este nevoie, suportul unui profesionist (medic paliativ, psiholog sau preot) ajută la gestionarea emoţiilor. Medicaţia destinată anxietăţii sau durerii, administrată corespunzător, poate fi esenţială.
„Nu este nevoie să rezolvăm totul; uneori, simpla prezenţă e cel mai mare dar.”
Sfaturi practice: menţineţi confortul fizic (perne, poziţionare), hidratarea atent controlată, igiena orală şi a pielii, comunicaţi transparent cu echipa medicală şi stabiliţi dorinţele pacientului privind îngrijirile. Familiile pot beneficia de pauze regulate şi de susţinere pentru a evita epuizarea.
O resto si pe aver rig
