Băiețelul a început să plângă.

Apoi încă unul.

Și încă unul.

În câteva clipe portul s-a umplut de lacrimile unor copii care până atunci nu mai avuseseră putere nici să plângă.

Jam Sahib a ordonat imediat să fie aduse mâncare, apă curată și medici.

Dar nu s-a oprit acolo.

În loc să-i înghesuie în barăci sau tabere improvizate, a luat o decizie care i-a șocat până și pe apropiații lui.

A construit pentru ei un adevărat sat.

Un loc numit Balachadi.

Acolo copiii aveau case curate.

Paturi adevărate.

Școală.

Haine.

Jucării.

Și ceva ce nu mai simțiseră de ani întregi:

Siguranță.

Maria își amintea mai târziu că în prima noapte n-a putut dormi.

O resto si pe aver rig