În spital am întâlnit mulți copii.
Unii mai mici decât mine.
Unii mai mari.
Toți au povești diferite.
Dar toți au același vis.
Să se facă bine.
Să se întoarcă acasă.
Să își îmbrățișeze familia.
Să trăiască normal.
Am învățat că adevărata putere nu înseamnă să nu plângi niciodată.
Înseamnă să continui chiar și atunci când plângi.
Am învățat că speranța poate fi foarte mică uneori.
Dar este suficientă pentru a merge înainte încă o zi.
O resto si pe aver rig
