Este o poveste despre vindecare.
Despre faptul că uneori viața îți aduce înapoi oameni pe care credeai că i-ai pierdut pentru totdeauna. Nu ca să repare totul, pentru că unele lucruri nu pot fi reparate complet, ci ca să îți ofere șansa de a nu rămâne blocat în aceeași rană.
Este o poveste despre iertare, dar și despre limite. Despre bunătate, dar și despre adevăr. Despre o mamă care a greșit și o fiică ce a ales, după mulți ani de durere, să nu răspundă abandonului cu abandon.
Și poate este un memento pentru oricine citește:
Nu este niciodată prea târziu să întinzi mâna.
Nu este niciodată prea târziu să ceri iertare.
Nu este niciodată prea târziu să ierți.
Iar uneori, chiar și după cele mai dureroase greșeli, o ultimă fărâmă de curaj poate aprinde începutul unei vindecări.
O resto si pe aver rig
