În propriile sale cuvinte, Steliana a explicat momentul în care retragerea a devenit realitate şi efectul resimţit în sufletul ei:
“Când a vrut atunci să se retragă, a susţinut un spectacol şi a spus că se retrage din lumea cântecului popular. N-a putut să stea, pentru că e Maria Ciobanu. Glas ca al ei, nobleţe sufletească ca la ea, întâlneşti mai rar. Când a susţinut spectacolul de retragere, atunci am simţit un gol imens în capul pieptului. Am zis Doamne, parcă a secat un izvor în muzica populară şi în momentul ăla i-am creat un cântec. Prinţesa mi-a schimbat cursul vieţii personale şi profesionale.”
Aceste amintiri nu doar conturează admiraţia reciprocală, ci şi relevă un portret al influenţei pe care o artistă consacrată o poate avea asupra generaţiilor următoare. Steliana recunoaşte că, dincolo de rolul profesional, Maria i-a fost şi mentor, şi reper moral.
În tonul interviului, remarcile alternau între nostalgiile legate de scenă şi speranţa revenirii: explicaţii despre programul Mariei, planuri pentru o vizită în toamnă şi reafirmarea statutului ei de simbol al genului. Cuvinte precum emblema şi izvor nesecat au revenit în mod firesc în discursul Stelianei, ilustrând emoţia unei prietenii care depăşeşte distanţele şi timpul.
O resto si pe aver rig
