Rafael îi mângâia lombarul cu o tandreţe aproape ritualică şi, cu voce abia şoptită, murmura: „Acum eşti în siguranţă”. Câinele expiră adânc, ca şi cum ar fi lăsat în urmă greutăţi nevăzute, şi îşi închisese ochii pentru o clipă, încredinţându-se complet omului de pe bancă.
Sirene, ordine şi un nume rostogolit prin ceaţă
Deodată, liniştea s-a frânt: sonerii, faruri roşii şi albastre care pâlpâiau prin ceaţă, paşi hotărâţi pe scânduri şi voci comandate. Forme au apărut din negură — autospeciale blocaau intrarea pe dig, iar câţiva ofiţeri se dispersau, executând proceduri învăţate în mii de repetiţii. În faţa grupului stătea Elena Cruz, căpitan la divizia K9 a oraşului, cu privire ascuţită şi calm profesional.
O resto si pe aver rig
