După miezul nopții, sătul de presupuneri, Tom a luat o lanternă, o șurubelniță și un ciocan. În living, acolo unde duhoarea era mai puternică, a lovit gips-cartonul. O pală de aer i-a izbit fața și 🔴 mirosul l-a doborât. A decupat o porțiune cât o fereastră mică și a luminat cavitatea. S-a retras instinctiv: între montanți se aflau rămășițele mai multor animale mici, probabil șoareci sau veverițe, într-un cuib vechi, prăbușit în sine. Captive, nu găsiseră ieșirea.
„Am încremenit. Nu te aștepți să vezi așa ceva în propria casă. E ca și cum ai deschide o capsulă a timpului pe care nu trebuia să o atingi.”
O resto si pe aver rig
