În esență, tehnologia nu e văzută ca „inamicul”, dar nici ca un spațiu fără reguli. Părinții informați și consecvenți, spune ea, pot stabili limite clare și pot transforma contactul cu mediul digital într-o experiență ghidată, nu una haotică. Pentru unii adulți, asta înseamnă disciplină și coerență; pentru alții, pare o țintă greu de atins într-un mediu în care telefonul e instrument de comunicare, siguranță și socializare.
Reacțiile rămân împărțite: unii consideră abordarea prea dură, alții o văd drept exemplu practic de responsabilitate parentală. În paralel, conversațiile despre câte minute de ecran sunt potrivite, când apar primele dispozitive și cum se supraveghează conținutul continuă să circule între părinți, educatori și specialiști, alimentate de experiențe diverse și așteptări la fel de diferite.
O resto si pe aver rig
