Se întâlneşte frecvent pe marginea drumurilor, în terenuri virane, grădini, lanuri cultivate şi în păduri tropicale — adaptabilitatea la medii degradate explică răspândirea sa largă în zonele calde.
Constituenţi şi utilizări terapeutice tradiţionale
Analize fitochimice au scos la iveală o varietate de compuşi bioactivi: flavonoide, tanini, terpenoide, alcaloizi, compuşi fenolici, steroizi şi saponine. Aceşti constituenţi sunt consideraţi responsabili pentru efectele medicinale raportate din tradiţie şi au determinat interesul cercetătorilor.
În medicina populară, Euphorbia hirta este frecvent folosită pentru afecţiuni respiratorii: astm, tuse cronică, bronşită, wheezing şi congestie. Preparatele tradiţionale cele mai comune sunt infuziile sau decocturile din frunze şi tulpini, care se beau în cantităţi mici pe parcursul zilei. Practicanţii tradiţionali susţin că planta poate calma tusea, reduce secreţiile mucoase şi uşura respiraţia.
O resto si pe aver rig
