Atunci am înțeles.
Fericirea Antoniei nu venea din câți bani avea bărbatul de lângă ea, ci din felul în care era privită, respectată, iubită. Din felul în care el știa să fie acolo, fără promisiuni goale, fără demonstrații, fără teatru.
Mi-am promis că, deși pentru noi doi era prea târziu, voi învăța, în sfârșit, lecția pe care viața mi-o așezase în față cu atâta durere și claritate.
Astăzi, de câte ori trec prin sat și dau peste o nuntă, îmi vine în minte hora aceea, bucuria limpede, dragostea care nu se cumpără cu nimic. Și îmi spun, cu o lacrimă amară, ceea ce nu am vrut să recunosc ani la rând:
Cel mai „sărac” bărbat din ochii mei a fost, de fapt, cel mai bogat dintre noi.
Iar eu, care am crezut că am totul, am rămas cu mâinile goale.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
