În spatele etichetelor atrăgătoare se ascunde un ingredient omniprezent, ales de industrie pentru comoditate, însă cu un cost pe care organismul îl plătește în timp.
De ce a devenit atât de folosit și ce îl face problematic
Industria alimentară preferă uleiul de palmier pentru că este ieftin, stabil la temperaturi înalte și oferă un termen de valabilitate lung. Aceste calități „tehnice” îl transformă într-un ingredient ideal pentru producători, dar într-un potențial risc pentru consumatori. La temperatura camerei, el este semi-solid, fapt care îl face perfect pentru creme, umpluturi sau aluaturi.
Problema începe la rafinare. Pentru a obține textura și gustul dorite de industrie, uleiul trece prin procese care îi alterează profund structura. În timpul acestor etape pot apărea compuși nedoriți (precum esteri ai acizilor grași și substanțe cu potențial genotoxic) ce pot afecta ADN-ul. Asocierea cu inflamații cronice, cu risc mai ridicat de boli cardiovasculare și cu alte probleme serioase de sănătate este motivul pentru care acest ulei a căpătat reputația de „cel mai rău”.
Atenție: ceea ce îl face convenabil pentru rafturi îl poate transforma într-un dușman tăcut al organismului.
O resto si pe aver rig
