Nu e vorba de sensibilitate. E vorba de bun-simț, i-a tăiat-o Andrei, fără să-și ia ochii de la el.
Prin preajmă, mama lui Andrei încerca, timid, să domolească spiritele.
Hai, copii, terminați…, a șoptit ea.
Dar Andrei a ridicat mâna, ferm.
Nu, mamă. Mereu ai făcut asta. L-ai lăsat să vorbească urât și noi trebuia să tăcem ca să nu iasă scandal.
Cătălin s-a ridicat brusc de la masă, scârțâind banca pe pietriș.
Serios? Acum eu sunt problema?, a scuipat printre dinți.
Da, tu ești, i-am răspuns, privindu-l în ochi. Un om educat nu vine în casa altuia ca să facă pe superiorul.
El a râs scurt, ascuțit.
Bine, mă. Dacă vă supărați din atât…
Atunci tatăl meu, care stătuse tăcut toată seara, și-a așezat încet paharul pe masă. Când vorbea el, oamenii ascultau.
O resto si pe aver rig
