Afară, ploaia măruntă începuse să bată în ferestre.
Polițiștii le conduceau pe doamna Victoria și pe Bianca spre ieșire, sub priviri reci.
Iar eu am rămas lângă sicriul soțului meu, cu o mână pe burtă și cu cealaltă strângând verigheta.
Nu mai eram fata săracă din Rahova, pe care o umileau la mesele lor elegante.
Eram soția lui Alexandru Dumitrescu.
Și mama copilului pe care el îl iubise mai mult decât orice pe lume.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
