Ana a zâmbit amar.
— Fără nimic?
A scos un dosar și l-a așezat pe masă.
— Recunoști tranzacțiile?
Fața lui s-a schimbat brusc.
— De unde ai…
— Le recunoști?
Nu a mai spus nimic.
— Exact asta credeam.
În sfârșit, Adrian părea cu adevărat speriat.
Câteva luni mai târziu, divorțul era final. Ana locuia într-un apartament nou. Avea liniște. Avea libertate. Avea din nou control asupra propriei vieți.
Într-o seară, pe balcon, cu o cană de ceai în mână, a deschis laptopul. Pe ecran era confirmarea unei rezervări.
Destinație:
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
