— Ai luat douăzeci și trei de mii de lei?!
— Nu ridica tonul.
— Erau economiile mele!
— Economiile noastre.
— Pentru vacanță!
— Pentru motocicletă.
Anei i s-a tăiat respirația.
— Ai cumpărat motocicleta?
— Da.
— Fără să mă întrebi?
— Nu aveam nevoie de aprobare.
În clipa aceea a înțeles că nu mai era doar despre bani. Era despre control. Și dacă ar fi rămas, totul s-ar fi înrăutățit.
A zâmbit scurt, surprinzându-l.
— Ai dreptate.
— Cum adică?
— Poate că trebuie să mă gândesc mai bine la rolul meu de soție.
Prima dată în seara aceea, pe chipul lui a apărut mulțumirea.
— În sfârșit.
— Vrei cină?
— Da.
— Merg să cumpăr ceva.
— Ia banii ăștia.
I-a întins câteva bancnote. Ana le-a luat, a ieșit din apartament și a pornit hotărâtă.
Cinci minute mai târziu, se afla în fața unei sucursale bancare. Zece minute mai târziu, cardul era blocat.
După încă douăzeci de minute, operatorul a rostit ceva ce i-a înghețat sângele.
— Doamnă, înainte de blocare au fost efectuate mai multe tranzacții importante în ultimele săptămâni.
— Ce tranzacții?
O resto si pe aver rig
