— Pentru că nu mai am timp să fug singur.
L-am privit fără să întind mâna.
— Ce e pe el?
— Dovezile împotriva lor.
Tăcerea care a urmat a avut greutatea unei hotărâri imposibile.
Apoi am lăsat să iasă întrebarea care mă frigea cel mai tare, în tot acest haos:
— M-ai iubit măcar cu adevărat?
Alex s-a întors spre mine pentru prima dată de când urcase în autobuz.
Și în ochii l
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
