A doua zi dimineață, a plecat fără să-i spună Lidiei Popescu. I-a lăsat lui Andrei un bilet: „Am treabă. Ne vedem diseară.”
Machiajul era subtil. Părul era lejer. Hainele erau simple. Fotografii zâmbeau.
„Exact asta căutam”, a spus una dintre ele. E adevărat.
O lună mai târziu, într-o sâmbătă, Lidia Popescu se plimba cu o prietenă pe bulevardul principal al Bucureștiului. Vorbeau despre modă, despre „femei care nu știu să iasă în evidență”.
Și apoi l-a văzut.
Un panou publicitar imens. Chiar în centru. O femeie în blugi simpli și un pulover tricotat, cu o expresie încrezătoare și un zâmbet calm.
Sub fotografie, cu litere mari, era inscripția:
„Fii tu însăți. Asta e tot.”
Lidia s-a oprit brusc.
„Dar… asta…”
O resto si pe aver rig
