— Ce se întâmplă?
Am făcut un pas într-o parte.
— Intră.
Au pășit înăuntru.
Le-a fugit privirea spre pătuțul gol.
Apoi au auzit.
Înregistrarea.
Vocea Violetei, limpede.
— E doar o răceală.
Vocea lui Mihai, șovăitoare.
— Poate are dreptate…
Și apoi — plânsul meu.
Gros.
Real.
Fața lui Mihai s-a albit ca varul.
— Nu… nu e ce pare…
— Ba da, am spus liniștită, fără să mai simt nevoia să ridic tonul.
Unul dintre polițiști a făcut un pas înainte, hotărât.
— Domnule, trebuie să ne însoțiți.
Violeta a început să țipe, ascuțit, încercând să acopere tot.
Dar nu mai conta.
Pentru prima oară, nimeni nu o mai asculta.
Procesul a mers repede.
Utilizare frauduloasă a cardului.
Neglijență gravă.
Punerea în pericol a vieții unui minor.
Mihai a pierdut tot ce-l ținea pe linia de plutire.
Căsnicia.
Respectul.
Și dreptul de a decide măcar o singură clipă în viața propriului lui copil.
Eu și Ethan ne-am mutat într-un apartament mic.
O resto si pe aver rig
