Mecanisme și consecințe ale acestei limitări
Motivul tehnic al incapacității de a privi în sus stă în combinația dintre forma vertebrelor cervicale, poziția mușchilor și volumul țesutului moale din regiunea gâtului. În termeni simpli, greutatea și forma acestor structuri limitează gama de mișcare. Astfel, porcul poate cerceta eficient mediul la nivelul solului, dar ridicarea capului la un unghi mare rămâne dificilă.
Există, totuși, situații în care un porc poate vedea cerul: atunci când se ridică în două picioare sprijinindu-se de un suport solid sau când se rostogolește pe spate. De asemenea, pe durata somnului sau când este întins, poziția corpului îi oferă ocazional câmpul vizual către cer. Aceste manevre nu anulează limitarea fizică de bază, ci oferă doar modalități temporare de a schimba perspectiva.
Din perspectiva îngrijirii și bunăstării animalelor, această caracteristică are implicații practice. De exemplu, amenajarea adăposturilor și a locurilor de hrănire trebuie să țină cont de faptul că porcii cercetează mediul predominant la nivelul solului. Alimentatoarele, podelele și accesul la apă pot fi astfel proiectate pentru a le facilita comportamentele naturale și pentru a evita situații în care mișcarea capului ar fi restricționată suplimentar.
O resto si pe aver rig
