Mariana a rămas tăcută.
Uneori, sunt cuvinte care ajung atât de adânc, încât tot ce poți face este să stai locului și să respiri.
În noaptea aceea, a privit din nou invitația.
Și, pentru prima oară după mult timp, frica nu mai era acolo.
În locul ei, a apărut curiozitatea: cum va arăta fața lui Radu când va înțelege că femeia pe care voise s-o umilească nu mai există?
Nunta a venit într-o sâmbătă rece de octombrie.
Conacul sclipea, ca într-un film.
Candelabre uriașe, flori cât o mașină și chelneri plutind cu tăvi de șampanie printre invitați îmbrăcați ca la o gală de un milion de euro.
Mariana a coborât din mașină într-o rochie verde închis, simplă și elegantă.
După ea au coborât doi bodyguarzi.
Nu pentru spectacol.
Sebastian insistase.
— Radu e genul de om care zâmbește în public și lovește pe ascuns, îi spusese.
Când au pășit în sală, vocile au început să se stingă, una câte una.
Radu a remarcat-o primul.
Și, pentru o clipă, a uitat să respire.
Nu pentru că Mariana părea bogată.
Ci pentru că părea fericită.
Întotdeauna asta îl iritase cel mai tare.
Lângă el, Veronica și-a încleștat maxilarul.
— Ce caută ea aici? a șoptit.
Radu a încercat un zâmbet.
Dar i s-a stins pe loc când l-a văzut pe Sebastian intrând după Mariana.
Un murmur a străbătut încăperea.
O resto si pe aver rig
