După ea au coborât doi bodyguarzi.
Nu pentru spectacol.
Sebastian insistase.
— Radu e genul de om care zâmbește în public și lovește pe ascuns, îi spusese.
Când au pășit în sală, vocile au început să se stingă, una câte una.
Radu a remarcat-o primul.
Și, pentru o clipă, a uitat să respire.
Nu pentru că Mariana părea bogată.
Ci pentru că părea fericită.
Întotdeauna asta îl iritase cel mai tare.
Lângă el, Veronica și-a încleștat maxilarul.
— Ce caută ea aici? a șoptit.
Radu a încercat un zâmbet.
Dar i s-a stins pe loc când l-a văzut pe Sebastian intrând după Mariana.
Un murmur a străbătut încăperea.
Toți îl recunoșteau.
Sebastian Iorga nu era doar bogat. Era unul dintre oamenii cu cea mai mare influență din țară.
Radu s-a făcut la față ca varul.
— Nu se poate…, a șoptit.
Mariana s-a apropiat liniștită.
— Felicitări pentru nuntă, Radu.
Vocea ei era domoală.
Fără ură.
Fără disperare.
Și tocmai asta îl sfâșia.
Veronica a forțat un zâmbet.
— Nu știam că veniți însoțită.
Sebastian i-a întins mâna, politicos.
— Sebastian Iorga. Partenerul Marianei.
Partener.
Cuvântul a căzut în sală ca o bombă.
Radu a încercat să râdă.
— Mariana a știut mereu cum să impresioneze oamenii importanți.
Sebastian l-a privit o clipă, fără să clipească.
— Nu. Mariana are darul de a supraviețui oamenilor mici.
Printre mesele elegante s-a făcut liniște deplină.
Mariana aproape că a zâmbit.
După ani buni, cineva o apăra fără să caute s-o controleze.
A început ceremonia.
Dar Radu nu-și mai putea desprinde privirea de la ea.
Mariana vorbea cu invitații, râdea cu copiii ei, iar Sebastian stătea lângă ea cu o naturalețe imposibil de mimat.
O resto si pe aver rig
