Astfel:
refuzul unuia dintre soți nu va mai bloca păstrarea numelui;
persoana interesată nu va mai fi obligată să își reconstruiască identitatea profesională sau publică;
procedurile administrative ulterioare divorțului ar urma să fie simplificate.
Pentru numeroși profesioniști, numele reprezintă o marcă personală consolidată în timp — pe diplome, publicații, contracte sau produse creative. În plus, pentru părinții care au copii, purtarea aceluiași nume poate însemna coerență familială și claritate în relația cu școala sau autoritățile.
În vechea reglementare, păstrarea numelui depindea frecvent de o înțelegere explicită sau de demersuri suplimentare în instanță. Noua formulă elimină această dependență și întărește principiul că dreptul la nume face parte din identitatea personală și din sfera vieții private.
Mai puțină birocrație după divorț
O altă miză a proiectului este reducerea birocrației. După divorț, foștii soți trebuie să actualizeze numeroase documente și să notifice diverse instituții. Dacă persoana își păstrează numele, o parte dintre aceste formalități devin inutile, iar tranziția este mai simplă.
Important de precizat: proiectul nu obligă pe nimeni să păstreze numele de căsătorie. Cei care doresc să revină la numele anterior căsătoriei o pot face în continuare. Modificarea elimină doar condiția consimțământului fostului soț pentru situațiile în care păstrarea numelui este dorită.
O resto si pe aver rig
