Și mai e ceva. Pe 24 iunie, rugăciunile pentru cei morți sunt considerate cele mai puternice din tot anul — o paranteză care merita menție. Creștinii care ajung la Suceava și se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou cred că vor scăpa de necazuri și boli — o practică de pelerinaj care aduce anual mii de credincioși în fața Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou. Noaptea de dinainte (23 spre 24 iunie) e considerată cu adevărat periculoasă pentru cei care intră în pădure: tradiția spune că ielele pot apărea, iar cei care le văd rămân muți sau orbi.
Cum reacționează oamenii: între credință și curiozitate
Reacțiile față de Sânziene sunt, în general, împărțite. O parte dintre români — în special cei din mediul rural sau cei crescuți în familii cu tradiții puternice — respectă cu strictețe interdicțiile: nu spală rufe, nu fac curățenie, nu se ceartă și culeg flori galbene dimineața devreme. Fără discuție. Cealaltă parte, mai ales din mediul urban, tratează sărbătoarea cu afecțiune culturală, fără să aplice literal regulile, dar participând la târguri de Sânziene sau la festivaluri folclorice organizate în această perioadă — una peste alta, o relație mai lejeră cu respectul tradițional. Instituțiile de cultură organizează de regulă expoziții și ateliere tematice în jurul datei de 24 iunie, recunoscând importanța etnografică a sărbătorii.
O resto si pe aver rig
