În tot acest context, muzica rămâne terapia la care revine instinctiv. Programul de spectacole, întâlnirea cu publicul și energia din culise au ajutat-o să convertească emoțiile apăsătoare în forță creativă. Fiecare apariție e, în egală măsură, muncă și respirație – un exercițiu de prezență, o promisiune că se poate merge înainte.
Aplauzele și mesajele primite după concerte funcționează ca un barometru afectiv: confirmă că, pe lângă talent, există o poveste comună împărtășită cu cei din sală. Iar această punte, clădită pe sinceritate, îi hrănește răbdarea și îi ordonează pașii.
Astăzi, Codruța se adună între ai ei și întoarcerea periodică pe scenă. Îmbrățișările de acasă, repetițiile, drumurile către spectatori – toate dau ritm unor zile pline, în care fiecare mică reușită contează.
O resto si pe aver rig
