Scopul declarat este reducerea fragmentării administrative. România are în prezent multe comune foarte mici, unele cu populație redusă și cu venituri proprii insuficiente. În multe cazuri, bugetele locale abia acoperă salariile, întreținerea instituțiilor și cheltuielile curente, fără să mai rămână bani pentru investiții serioase.
Proiectul mai vizează și reorganizarea instituțiilor deconcentrate, astfel încât acestea să funcționeze pe noua structură administrativă. În teorie, asta ar trebui să reducă suprapunerile, numărul de funcții administrative și costurile de funcționare.
De ce se discută despre reorganizare
Tema reorganizării administrative nu este nouă. România discută despre regionalizare, comasarea comunelor și reducerea aparatului administrativ de ani buni, dar subiectul a fost mereu amânat.
Motivul este simplu: reforma lovește direct în interese politice locale. Fiecare comună are primar, viceprimar, consiliu local, aparat administrativ, influență electorală și rețele locale. Fiecare județ are consiliu județean, președinte, instituții, funcții și bugete. O reducere a numărului de unități administrative înseamnă automat mai puține funcții și mai puține centre de putere.
Din acest motiv, reorganizarea este una dintre reformele pe care aproape toate partidele le invocă, dar puține sunt dispuse să o ducă până la capăt.
Argumentul economic este însă puternic. Multe comune depind de bani primiți de la bugetul de stat. Veniturile proprii sunt mici, populația scade, tinerii pleacă, iar costul menținerii unei primării pentru câteva sute sau câteva mii de locuitori devine tot mai greu de justificat.
Comune de cel puțin 5.000 de locuitori
Una dintre prevederile importante ale proiectului este pragul minim de 5.000 de locuitori pentru comune. În România există numeroase comune sub acest prag, unele chiar cu populație foarte mică. În astfel de cazuri, administrația locală funcționează, dar capacitatea reală de dezvoltare este limitată.
O comună mică are dificultăți în atragerea fondurilor europene, în susținerea serviciilor publice, în menținerea personalului calificat și în finanțarea investițiilor. De multe ori, proiectele mari se blochează pentru că administrația locală nu are capacitate tehnică, oameni specializați sau cofinanțare.
Comasarea comunelor ar putea crea unități mai mari, cu bugete mai consistente și aparat administrativ mai bine organizat. Dar aici apare și partea sensibilă: distanța față de cetățean.
Pentru un om dintr-un sat mic, dispariția primăriei locale poate însemna drumuri mai lungi pentru acte, mai puțină reprezentare și sentimentul că satul său este pierdut într-o structură mai mare. De aceea, proiectul vorbește și despre servicii administrative locale sau birouri teritoriale, astfel încât cetățenii să nu fie obligați să meargă mereu în centrul noii comune.
O resto si pe aver rig
