Adolescența a adus un nou val de încercări. Familia și-a pierdut locuința, iar cele două surori s-au mutat la tatăl lor. Sfârșiturile de săptămână însemnau nopți petrecute prin baruri, în timp ce acesta consuma alcool. În timp, aceste experiențe au lăsat urme adânci. Noelia a vorbit deschis despre nevoia de control asupra propriei vieți și despre dorința de a-și încheia suferința în termeni pe care să-i poată accepta.
În fața echipelor medicale și a celor implicați în procedură, tânăra a dorit ca ultimul ei gest să transmită o imagine a sinelui așa cum îl vedea ea: îngrijit, asumat, tandru cu propria vulnerabilitate. Dorința a fost rezumată în cuvinte care au emoționat și au tulburat, deopotrivă:
„Vreau să mor îmbrăcată în cea mai drăguță rochie”
În același registru, a mărturisit și un alt gând care a rămas în mintea multora:
„Vreau să mor arătând frumoasă”
Această alegere de autodeterminare a fost pentru Noelia un mod de a-și recăpăta demnitatea în fața unei suferințe pe care o considera imposibil de dus mai departe. Fără a cere compasiune, a cerut, în schimb, respect pentru o decizie extrem de personală.
O resto si pe aver rig
