— Dați-mi dispozitivul.
— Nu aveți dreptul—
— Îți recomand să nu termini propoziția asta, a spus rece celălalt.
Colegul a înmânat telefonul imediat.
Bătrânul s-a sprijinit ușor de capotă și i-a privit pe cei doi agenți fără urmă de satisfacție. Asta era partea cea mai ciudată.
Nu părea că se răzbună.
Părea doar dezamăgit.
— Știți ce e cel mai grav? a întrebat el calm. Nu că m-ați insultat. Nu că mi-ați rupt actele. Ci că erați convinși că nimeni nu o să vă oprească.
Tânărul polițist înghițea în sec.
— Domnule… eu…
— Acum cinci minute râdeai când mă numeai „nimeni”.
Bărbatul în cămașă albă s-a întors spre agenți.
— Legitimațiile și armele pe capotă. Acum.
— Dar cine sunteți voi?!
Celălalt a scos calm o insignă.
Direcția Generală Anticorupție.
Fața polițistului s-a golit instantaneu de culoare.
O resto si pe aver rig
