Drumul pustiu nu mai părea pustiu deloc.
Colegul care filmase începuse să plângă în șoaptă.
— Avem familii…
Colonelul și-a ridicat privirea spre cerul alb de căldură.
— Și oamenii pe care i-ați umilit aveau.
Unul dintre agenții în civil s-a apropiat de bătrân.
— Domnule colonel, chemăm alt echipaj să vă conducă?
Bătrânul a zâmbit pentru prima dată.
Obosit.
— Nu. Mai pot conduce și singur.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
