Au trecut aproape două minute în care nu s-a întâmplat nimic.
Patricia s-a reașezat la masă, cu o siguranță studiată.
— Acum că ne-am lămurit, putem continua masa.
În picioare, mama părea stingheră, cu ochii umezi și obrajii înroșiți de rușine.
M-am apropiat de ea și i-am strâns ușor mâna.
— Nu plecăm încă.
— Mariana…
— Te rog. Ai încredere în mine.
Atunci s-a auzit soneria.
O dată.
Apoi din nou.
Toate privirile s-au întors spre ușă, ca trase de un fir invizibil.
Menajera s-a dus să deschidă.
După câteva secunde, în sufragerie au pășit doi bărbați și o femeie, toți îmbrăcați impecabil.
Patricia s-a ridicat imediat.
— Domnule avocat! Ce surpriză!
Zâmbea larg. Până când s-a lovit de seriozitatea din privirile lor.
O resto si pe aver rig
