De multe ori stăteam în întuneric și o legănam, încercând să nu plâng cu ea.
Nu pentru că nu aveam durere.
Ci pentru că nu voiam să o simtă pe a mea.
În acele nopți am învățat ceva important: o mamă nu mai trăiește doar pentru ea. Trăiește pentru cineva care nu știe încă să se protejeze singur.
Zilele în care totul părea prea greu
Au fost zile în care nu aveam suficienți bani.
Zile în care făceam calcule în minte în magazin, încercând să aleg ce este mai important.
Zile în care zâmbeam pentru ea, dar în mine eram obosită până la lacrimi.
Zile în care îmi spuneam în tăcere:
„Doar azi să rezist. Doar azi.”
Și totuși, fiecare zi venea cu alta.
Și eu continuam.
Nu pentru că era ușor.
Ci pentru că nu aveam altă opțiune.
Ea nu știa nimic… și poate că asta m-a salvat
Fiica mea creștea fără să știe greutățile.
Pentru ea, lumea era simplă: mami, jucării, mâncare, somn, râsete.
Și poate că asta a fost cel mai frumos lucru.
Pentru că în timp ce eu duceam lupte invizibile, ea îmi oferea ceva ce nu puteam cumpăra nicăieri: motive să continui.
O resto si pe aver rig
