Am spart ușa depozitului atât de tare încât clanța a lovit peretele.
Doamna Ionescu a tresărit și i-a dat imediat drumul Marei.
Fiica mea s-a lipit instantaneu de mine, tremurând din tot corpul.
Avea obrazul roșu și urme clare de degete pe braț.
— Mami… îmi pare rău… a șoptit printre sughițuri.
Îmi pare rău.
Nu voi uita niciodată că un copil de opt ani își cerea scuze pentru că fusese abuzat.
Învățătoarea și-a revenit repede și și-a aranjat sacoul ca și cum nimic nu se întâmplase.
— Doamnă Stoica, copilul dumneavoastră a avut o criză de comportament. Încercam doar să o liniștesc.
Am privit-o câteva secunde fără să spun nimic.
Apoi am ridicat telefonul.
— Totul este filmat.
Pentru prima dată, expresia ei s-a schimbat.
Dar nu suficient.
Pentru că atunci a apărut directorul Preda pe hol, grăbit și iritat.
— Ce se întâmplă aici?
Învățătoarea a răspuns imediat:
O resto si pe aver rig