Nu mai era băiatul pe care îl crescusem.
În ochii lui nu rămăsese decât ură.
— Nu știi nimic, mamă, a șuierat printre dinți.
Ba da.
În sfârșit începeam să înțeleg totul.
La spital, Andreea a stat două zile între viață și moarte.
Medicii au aflat repede că fusese sedată cu doze puternice. Cineva încercase să o facă să pară moartă.
Și mai greu a fost când au verificat actele de la maternitate.
Nu exista niciun certificat oficial de deces pentru copil.
Nicio semnătură limpede.
Nicio urmă a trupului fetiței.
Maria dispăruse fără urmă.
În noaptea aceea, am stat lângă patul Andreei și i-am ținut mâna într-a mea.
Avea perfuzii înfipte în brațe și pielea rece ca gheața.
Pe la trei dimineața a început să plângă în somn.
— Mi-au luat-o… șoptea. Mi-au luat-o…
Am simțit cum mi se rupe sufletul.
Și atunci mi-am făcut o promisiune.
Nu mă voi opri până nu-mi găsesc nepoata.
A doua zi, poliția a venit cu întrebări.
La început, Vlad a negat tot.
O resto si pe aver rig